Întrebările frecvente, chiar permanente, pe care mi le-am pus de-a lungul vremii au fost acelea referitoare la căsnicia mea, la iubirea vieții mele, la suferințele mele, la ceea ce am văzut și simțit, la întrebările care nu mi-au dat pace, la planurile făcute în amănunt și apoi la năruirea lor, la speranțele avute și dispărute în neant. Dar în tot acest răstimp, ceva din interior nu m-a lăsat să pun capăt relației.
Poate că în altă viață eu l-am chinuit foarte mult, OK, am înțeles, dar de curând am primit răspunsul, și anume cum să ies eu din aceasta relație și ce lecție de viață să învăț, realizând că acest lucru nu înseamnă „sinuciderea“ mea sufletească. A trebuit să învăț să le îmbin pe amândouă, pe de o parte plata datoriei karmice, dar și să mă iubesc pe mine.